web mail
formulare
Start Harta Istoric Aleși locali Organigrama Învățământ Cultură Sănătate Guestbook Contact

BISERICA ORTODOXĂ "ADORMIREA MAICII DOMNULUI" din Orăștie

Biserica românească de Jos sau Biserica din Drumul Țării, situată în str.Unirii nr.4A, constituie un martor neprețuit al istoriei românilor ortodocși din Orăștie, dar și un valoros monument de arhitectură și artă. Istoria sa s-a scris odată cu aceea a celor iubitori de frumusețe, în primul rând spirituală, ca slujitori ai singurului Dumnezeu, iar apoi de cea materială, capabili de dăruire pentru biserică, locul sfânt de rugăciune.


Biserica "Adorm.Maicii Domnului"

Arhitectura. Biserica se încadrează în tipul curent întâlnit în arhitectura Transilvaniei de secolul al XVIII-lea, specific pentru comunitățile ortodoxe care încep să-și ridice lăcașuri de cult în această perioadă, pe lângă celelalte culte, catolic sau protestant. Tipul este cel biserică-sală în stilul gotic (săsesc), cu altar, naos - între cele două spații elementul specific nelipsit din nicio biserică ortodoxă, iconostasul, pronaosul cu turn clopotniță, la care se adaugă un mic pridvor pe latura de vest, la intrare.

Materialele de construcție sunt piatra pentru corpul bisericii și cărămida pentru bolți și turnul clopotniță. O caracteristică a bisericii este aceea că nivelul de călcare se face mai jos față de cel al solului cu aproximativ 80 centimetri. Se poate observa o denivelare de pământ pe latura de nord a bisericii, care ar avea ca explicație faptul că pe locul acesta s-a aflat un cimitir.

Altarul are cinci laturi la exterior și este semicircular în interior, cu trei ferestre arcuite și două nișe pe direcția nord-sud - proscomidia și diaconiconul.

Naosul și pronaosul formează un corp decroșat față de altar, cu bolți a vella dispuse în cinci travei. La intrare se află cafasul din lemn, sprijinit pe patru coloane, loc specific, pentru corul bisericii (înainte de 1900). Ulterior, pe sud, a fost alipit un corp de plan dreptunghiular cu funcția de pangar.

Turnul-clopotniță, ridicat pe fundațiile vechi, în anul 1873, de către arhitectul german Richter, are o înălțime de 35 de metri cu deschideri - ferestre arcuite dispuse pe 4 nivele; la 3 din înălțime este alcătuit dintr-un corp supraînălțat apoi de un altul învelit în tablă, dar de dimensiuni mai mici.

Pridvorul are un rol, am putea spune decorativ, dar și simbolic, marcând intrarea în lăcașul sfânt.

Decorația arhitecturală este simplă, cu cornișa și soclul ușor profilat.

Pictura interioară în frescă, a fost realizată între anii 1977-1979 de către pictorul Ioan Diaconu din Craiova în stil post-bizantin cu un program iconografic inspirat din vechile erminii.

Inscripții. Interesantă este încastrarea în peretele altarului la exterior a unei plăci de piatră, se pare o piatră de mormânt, cu două inscripții: în limba slavonă (indescifrabilă), respectiv în latină. Cea de-a doua menționează doi ani 1701 și 1705; cu siguranță biserica a fost înălțată după această dată, sau mai curând, mărită în direcția altarului (după Munteanu, Mircea, Biserica veche ortodoxă...). Cea de a doua inscripție, de la intrare, este mult mai recentă, și a fost pictată deasupra ușii de intrare, la terminarea lucrărilor de înfrumusețare a bisericii, cu un scurt istoric.

Iconostasul sau catapeteasma este o remarcabilă lucrare în stil baroc local, caracteristică pentru a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a fost ridicată după ce altarul ar fi ars în jurul anului 1800.  Are chiar  următoarea inscripție de datare: "1811 August, Ioana Novakobgici, pictor" - probabil un pictor sârb itinerant împreună cu macedoneanul Tyra Tatartzy. Cu o bogată decorație sculptată în lemn și aurit în altorelief, cu volute, motive florale, vegetale și geometrice, medalioane decorative, se structurează pe patru registre, încadrând icoanele.

În patrimoniul mobil al bisericii se mai află un impunător candelabru din anul 1784 și două sfeșnice datate 1850.

Mai menționăm că biserica și locul de cimitir din jurul ei a fost împrejmuit cu un zid de incintă în anul 1896, în continuarea celui început în 1847 de către orăștieni și 1866 de către Spiridon Tatartzy și Vasiliu Gorog, care s-a distrus parțial în timp.

În curtea bisericii sunt câteva cruci de piatră ale macedoromanilor care au ajutat biserica, din care amintim cele ale lui Kirra Tatartzy, a soției sale Zoica și Sofiei Tatartzy "văduvă după Görög". Lângă zidul de incintă se mai află o cruce interesantă din piatră, cu motive simbolice, a Mariei Suster (1800).

© 2003-2013 Primăria Municipiului Orăștie -> Realizatori