BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO-CATOLICĂ ORĂŞTIE

La 1698, Transilvania trecea prin frământări politico-religioase, iar biserica românească nu făcea parte din cultele recunoscute, fiind numai tolerată. Românii erau obligaţi să renunţe la ritul Bisericii - fiind contrar concepţiilor reformate - să recunoască între Sfintele Taine numai Botezul şi Cina Domnului, să elimine cultul Sfinţilor, icoanelor, ceremoniile de la înmormântare şi cu deosebire să înveţe Catehismul calvinesc.

Pe baza hotărîrii aduse la sinodul din februarie, la 21 martie 1697, s-a redactat declaraţia prin care Biserica pravoslavnică românească din Transilvania se uneşte cu Biserica Romei:

"Noi Teofil cu mila lui Dumnezeu episcopul Bisericii româneşti din Ardeal şi din părţile Ţării ungureşti lui împreunate şi tot clerul aceleiaşi Biserici, lăsăm pomenire prin scris aevea aceasta tuturor cărora se cuvine, cum că în trecuta lună din februarie când am avut săbor mare în Bălgrad cu o inimă am aşezat ca să ne întoarcem în sânul Maicii Biserici romano-catoliceşti şi iarăşi să ne unim cu ea, toate acele primindu-le şi crezându-le, care ea le primeşte, le mărturiseşte şi le crede. Şi mai întâi mărturisim acele patru puncte în care până acum ne-am împerecheat" (urmează cele patru puncte privitoare la Primatul papal, Purgatoriul, azima ca materie validă a Sf. Euharistii şi Filioque). După această mărturisire, se cer de la împărat "privilejuri şi scutinţe, care le au nu numai preoţii romano-catolici ci şi arianii, luteranii şi calvinii".

După încheiere, declaraţia este semnată de Teofil şi 12 protopopi.

Aceeaşi situaţie era şi la Orăştie, care în anul 1733 avea o biserică şi o casă parohială. În anul 1810 biserica cea veche este distrusă de un incendiu. După aceasta, preotul Ioan Popa ridică o altă biserică, iar în anul 1932, biserica fiind prea mică, încep construcţiile la o nouă biserică, care va fi ridicată trei ani mai târziu. În anul 1948 guvernul comunist scoate în ilegalitate biserica greco-catolică, ierarhia fiind obligată să treacă la Biserica Ortodoxă.

Trecerea nu se face şi Ierarhii bisericii, mulţi preoţi, persoane consacrate şi laici sunt arestaţi, iar bunurile trecute la biserica ortodoxă. După revoluţia din anul 1989 biserica greco-catolică îşi recapătă libertatea, fără a-i fi retrocedate bisericile şi casele parohiale. Acelaşi lucru se întâmplă şi la Orăştie, unde până în anul 2000 slujbele au fost celebrate în locuri improprii.

În anul 2000, văzând că biserica noastră nu este restituită (nici până în prezent), ne-am hotărât să începem construirea unui lăcaş de cult atât de necesar pentru comunitatea greco-catolică. Piatra de temelie a fost pusă de către Prea Sfinţitul Alexandru Mesian, episcop greco-catolic de Lugoj în data de 4 iunie 2000, luându-se ca ocrotitor pentru acest sfânt lăcaş Profetul Ilie Tezviteanul.

Lucrările au fost începute pe vremea pontificatului servului lui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea, în 22 noiembrie 2000.

În anul 2004, luna aprilie, a început slujirea în noua biserică, iar în 7 aprilie 2008 s-au finalizat lucrările în interiorul bisericii.

Actualmente Biserica greco-catolică "Sfântul Ilie Tezviteanul" este situată în strada Pricazului, are o arhitectură modernă, păstrându-se însă linia clasică; numără 1000 credincioşi, preot paroh fiind Silviu Lucian Bindea protopop de Orăştie.