BISERICA REFORMATĂ

Biserica Reformată din ORĂŞTIE a fost construită în secolul al XIII-lea în stil gotic, împreună cu zidul cetăţii care înconjoară curtea bisericii, şi este declarată monument istoric. Iniţial a fost biserică romano-catolică, iar în epoca Reformei, aproximativ în anul 1560, a devenit reformată împreună cu parohia.

Despre întemeietorul, respectiv constructorul bisericii nu există documente, dar se presupune că a fost biserică episcopală de sine stătătoare, crucea episcopală găsită în interiorul bisericii pare a dovedi aceasta; presupunerea se sprijină în parte şi pe faptul că ordinul călugărilor franciscani a avut şi are şi în prezent biserică şi mănăstire proprie.

În timpul cotropirii turceşti din anul 1479 oraşul a suferit distrugeri, iar biserica a fost avariată simţitor, partea dinspre apus fiind distrusă în întregime. Partea dintre nava mică estică şi turn a fost reconstruită şi luată în posesiune de către enoriaşii reformaţi. Aşa se explică faptul că în oraşul care a fost o fortăreaţă săsească, biserica a trecut în proprietatea reformaţilor unguri, iar saşii au primit lângă biserică o încăpere destinată a fi sacristie sau navă laterală. Această încăpere a fost folosită drept biserică de către saşi până la construirea bisericii lor în jurul anului 1800.

Biserica reformată a fost renovată de mai multe ori, prima renovare fiind cea menţionată anterior şi a avut loc imediat după epoca Reformei. O altă renovare mai substanţială a fost cea din anul 1631 care s-a executat cu sprijinul financiar al principelui. În anul 1752 biserica a fost renovată din nou, tot atunci s-a construit un turn probabil la 7 metri distanţă către apus faţă de turnul actual, fiind posibil ca nava mică estică existentă astăzi, pe vremuri să fi fost întregită cu o navă mare de aproximativ 17 m, dar care a căzut victimă devastărilor.

Cutremurul din anul 1839 a avariat atât turnul cât şi biserica. Partea dintre nava mică actuală şi turn nu s-a mai renovat, considerându-se că nu mai merită o asemenea intervenţie. Ca urmare a fost construită în locul acesteia, în anul 1844, nava vestică legată de turnul actual fără a avea un anumit stil, scurtându-se astfel biserica cu aproape 7 m. Turnul vechi deteriorat a fost demolat, iar materialele de construcţie recuperate împreună cu clopotele distruse au fost împărţite între comunităţile maghiară şi săsească. Tot atunci, saşii au ridicat un turn aparte la biserica lor, care se afla deja în curs de construcţie. Turnul a fost terminat, în forma actuală, doar în anul 1893.

Ultima renovare a fost executată de către comunitate în anul 1936, costurile legate de aceasta fiind acoperite din fonduri proprii. Cu această ocazie a dispărut complet caracterul gotic al bisericii; sistemul de acoperământ gotic înalt a fost coborât, iar înălţimea zidurilor a fost micşorată. Sistemul de acoperământ şi arcadele au fost transformate în întregime. Au rămas nemodificate doar coloanele de sprijin exterioare. Tot cu această ocazie s-a despărţit nava vestică de cea estică printr-un zid prevăzut cu uşă de comunicare, nava vestică fiind amenajată ca sală de consiliu şi pentru rugăciuni. În această parte a bisericii s-a construit strana, iar orga care până la această dată se afla la capătul estic, a fost mutată aici.

La intrarea principală aflată în partea de nord a bisericii şi în stânga acestei intrări se pot vedea bine nişte nervuri şi console în stil gotic. Coloanele de sprijin exterioare sunt în stare bună. În partea de sud a bisericii se găseşte o porţiune de zid în stil gotic, stilul în care s-a construit iniţial biserica. În spatele acestei porţiuni de zid s-a păstrat probabil un sanctuar, care a fost descoperit cu ocazia ultimei renovări. Tot aici este aşezată şi o piatră cu o cruce episcopală.

În partea de sud, în punctul unde se leagă partea veche a bisericii cu cea construită ulterior, există un mic turn prevăzut cu scări în formă de spirală, care a fost înzidit doar în anul 1936. Foişoarele acestui mic turn dovedesc stilul gotic iniţial al bisericii reformate. În partea estică a porţiunii noi a bisericii este înzidit un basorelief, care a fost monumentul funerar al celui de al doilea preot al bisericii, Kecskemeti Buzas Janos. Monumentul funerar datează din anul 1612. În sala de consiliu se află monumentul funerar al preotului Bodola Karoly.

Masa Domnului şi coroana amvonului precum şi placa ce susţine această coroană sunt executate manual, fiind mai vechi de 100 de ani şi stârnesc admiraţia vizitatorilor. Orga este construită în jurul anului 1910, fiind prevăzută cu pedală şi două manete pentru schimbarea registrului.

Iniţial, din biserică porneau tuneluri spre nord şi sud, dar care astăzi nu mai sunt practicabile.

Terenul pe care se află biserica este împrejmuit printr-un zid de apărare construit în secolul al XIII-lea, zidul fiind monument istoric şi ocrotit ca atare. Zidul este prevăzut cu câteva bastioane iar boltirile ieşirilor sunt bine vizibile.

Biserica reformată deţine şi o bibliotecă cu cărţi în limba maghiară, tipărite la Deva, Hunedoara, Orăştie etc.

În prezent comunitatea reformată maghiară din Orăştie numără aproape 200 de enoriaşi, aceştia fiind păstoriţi de către preotul paroh reformat Sipos Szabolcs Attila.

Biserica găzduieşte slujba religioasă în fiecare duminică şi cu ocazia sărbătorilor religioase. Pe timpul iernii slujbele au loc în sala de consiliu, iar vara ele se ţin în sala mare. Mai au loc comemorări religioase de Ziua Mamelor, care este sărbătorită în prima duminică din luna mai, şi de Ziua Reformei, care se aniversează la fiecare 31 octombrie începând cu anul 1517 d.H. şi este sărbătorită împreună cu fraţii din cultul evanghelic.

Acum biserica necesită reparaţii şi renovări şi are nevoie de sprijin material şi financiar în vederea realizării acestora, ultima renovare având loc în anul 1936.

(Istoricul Parohiei Reformate din Orăştie)